miercuri, 30 martie 2011

Polovragi


De la Olanesti am pornit sa vizitez Manastirea dintr-un Lemn, biserica construita dintr-un singur copac. Dupa cum vezi, este posibil sa construiesti o bisericuta folosind un singur copac. Daca observi sunt 2 stejari seculari in imaginile mele. Din ei sunt sigur ca s-ar putea face cate o bisericuta.


De aici am plecat, pe sub munte, spre peștera Polovragi. Am trecut mai intai pe la manastire si apoi spre tinta propusa. Este un peisaj fantastic, mai ales defileul Oltetului. Nu am reusit sa vizitez pestera, asa ca am schimbat destinatia spre Pestera Muierilor (zona Baia de Fier), pe care o voi prezenta in postarea urmatoare.


vineri, 25 martie 2011

Olanesti

Poate ai fost în stațiunea Olănești, poate nu, dar dacă ești prin apropiere (Rm. Vâlcea) ar fi o pierdere pentru tine s-o ocolești.
Apele minerale de aici pot trata multiple afectiuni: afectiuni digestive, afecţiuni renale şi ale căilor urinare, afecţiuni cronice ale ficatului şi căilor biliare, afecţiuni respiratorii, afecţiuni metabolice şi de nutriţie, afecţiuni dermatologice, afecţiun alergice, boli profesionale, afecţiuni cardiovasculare, și enumerarea poate continua.
Izvoarele locale au efecte curative superioare apelor din multe stațiuni climaterice europene (Karlsbad, Evian, Baden etc).
Stațiunea a fost modernizată în 2010 prin fonduri PHARE.
Poți face diferite trasee turistice frumoase și nu prea grele, pe timpul sejurului sau tratamentului.

sâmbătă, 19 martie 2011

Manastirea Horezu

Mănăstirea este cel mai mare ansamblu monastic din România fiind construită pe valea râului Romanii de Jos, în satul care la vremea construcției se numea Hurezi
(actual Romanii de Jos), nume care ulterior a fost luat și de târgul de peste deal, actualul oraș Horezu, situat sub munții Căpățânii. De fapt, zona este cunoscută și ca un important centru al olăritului din țara noastră – renumita ceramică de hurez.

Denumirea mănăstirii Horezu provine de la faptul că singurătatea și liniștea zonei era tulburată doar de strigătul păsărilor numite huhurezi.

Biserica a fost construită sub domnia lui Constantin Brâncoveanu între 1690 și 1693.

În biserică se găsește un valoros ansamblu de pictură murală, executat între anii 1692 și 1694 de meșterii greci Constantinos și Ioan, precum și de meșterii zugravi români Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim.

În afara scenelor religioase din biserică, în pronaos, vei vedea o galerie de portrete ale Brâncovenilor, Basarabilor și Cantacuzinilor

Mănăstirea este inclusă pe lista patrimoniului cultural al UNESCO.

Câteva imagini într-un mic slideshow.


marți, 15 martie 2011

Dupa furtuna

Sa speram ca vine primavara anul acesta. Lunga a fost aceasta iarna. A fost frig si a fost furtuna pe mare. M-am plimbat pe malul marii si am surprins cateva imagini. Marea era destul de calma, valuri mici, cam de jumatate de metru, vant slab, ca o adiere, este placut sa te plimbi acum.

Vezi cate scoici a scos marea la tarm, si cum a inaintat marea pe uscat?

În zona vizitata (zona cazinou Mamaia), cam 1,5 m de plaja au disparut. Daca nu se iau masuri urgente, in curand vom face plaja pe malul lacului Siutghiol.


sâmbătă, 12 martie 2011

Azuga

A treia cale de a ajunge in Transilvainia din Muntenia este Valea Prahovei, ruta foarte cunoscuta de toti romanii. Sunt putini cei care nu au trecut macar odata pe aici.

Am facut un mic popas in Azuga – localitate intemeiata pe la 1830.

Azuga este situată la poalele munților Bucegi (judetul Prahova) și se poate mândri cu prima pârtie de schi din România omologată de F.I.S. (Federația Internațională de Ski) - pârtia Sorica, cu lungimea de 2100 m, dificultate medie, diferenta de nivel de 561 m, dotata cu tunuri de zapada si este prevazuta cu instalatie de iluminat nocturn.

Azuga se afla pe drumul european E60, pe ruta Bucuresti-Brasov.

vineri, 4 martie 2011

Pe Transfagarasan

Dacă vrei să treci munții din Muntenia în Transilvania, o altă cale decât cele traditionale (valea Olului și valea Prahovei) este Transfăgărășanul.

Un traseu foarte frumos, plin de emoții și suprize plăcute ochiului atunci când parcurgi acest traseu, cu multe serpentine, mergând pe marginea văilor adânci.

Privind în jos, de la înălțimea traseului, ți se pare că plutești, simți că ai putea să-ți iei zborul, precum Icar.

Încearcă să parcurgi acest traseu și, sunt sigur că vei reveni împreună cu prietenii. Merită. Privește câteva imagini în slideshow-ul de mai jos.