Lebede la tărmul mării

În calea lor, spre locul de iernat, un stol de lebede s-a oprit la malul Mării Negre.
Privește-le și tu.
Dacă privești, atent descoperi un comportament tipic uman.

 Pleacă din spațiul meu de influență.

Sunt o singuratică. Nu am nevoie de voi.

Unele vorbesc pe la spate.

Altele trec maiestoase - ce frumoase suntem.

Nu descoperi cumva niște parlamentari?

Mai multe imagini inslideshow-ul de mai jos:

Vulcanii noroioși

          Vulcanii noroioși sunt niște formațiuni rezultate în urma trecerii gazelor de adâncime printr-un strat argilos și pânza freatică, rezultând o combinație (nămol fluid) ce este trimisă la suprafață, formând diverse forme conice, asemănătoare celor realizate de vulcani.

       Formele lor sunt foarte diversificate, așa cum rezultă în urma eliminării gazelor de adâncime. În contact cu aerul nămolul fluid se întărește.

        Acești mini vulcani sunt reci, deoarece gazele de adâncime trec prin stratul de argila, care este rece. Sunt interesante formele de eroziune lăsate de scurgerile de nămol, realizându-se un peisaj selenar. 

      Fenomenul este mai accentuat în zona Buzăului, la Pâclele Mici și Pâclele Mari. Formațiuni mai mici se găsesc și în Podișul Moldovei și Podișul Transilvaniei. 

     Fenomene similare se întâlnesc și în Siberia, Australia, Trinidad din Caraibe, Azerbaidjan. 

            Mai multe imagini în slideshow-ul de mai jos. 

Peștera Cetății

          La câțiva kilometri de cetatea Râșnovului, spre Poiana Brașov, poți vizita Peștera Cetății. Mai este cunoscută sub denumirea de Peștera Fundata. 

        Din drumul național se desprinde o potecă, ce urcă spre peșteră, un drum de circa 8 minute. Trebuie să fii puțin antrenat să parcurgi acestă alee spre peșteră – urcă cam abrupt. Merită osteneala, mai ales dacă admiri pădurea de frăsinet ce te înconjoară, ca niște paznici înalți și foarte drepți. 

           Peștera Valea Cetății a fost deschisă publicului de curând (2011), fiind descoperită prin 1949.

        În Sala Mare mai poți admira stalactite și stalagmite, cele care au scăpat vandalizării peșterii. Una este mai deosebită, cea care este chiar la intrarea în peșteră care are cam 2 m înălțime. De la intrare se trece printr-un tunel spre Sala Mare care are circa 2500 mp și o înălțime de 25 m, din care pleacă galerii în diverse direcții. 

           Pe pereții peșterii vezi scurgerile de calcit, peștera având numeroase infiltrații de apă. 

        Deoarece acustica este foarte bună, în Sala Mare este amenajat un loc unde se susțin concerte de muzică clasică, în fiecare sâmbăta, de la ora 18. 

        Deși peștera nu este prea mare și nu necesită mult timp pentru vizitare, merită să fie vizitată. De menționat faptul că aici găsești loc de parcare amenajat, lângă intrarea spre peșteră.

Cetatea Râșnov

          Cetatea Râșnov este o cetate medievala, amplasată pe un deal calcaros, la sud de orașul Râșnov, în județul Brașov. Este unul din ansamblurile fortificate care s-a păstrat cel mai bine până în zilele noastre. 

              Se presupune că cetatea a fost ridicată pe locul unei fortificații din lemn ridicată de Cavalerii Teutoni (sec. XIII). Scopul cetății a fost acel de a apăra de atacurile destul de frecvente ale turcilor și tătarilor. Ea a fost construită de oamenii locului, nu are un stil arhitectonic cunoscut, fiind destinată scopului propus, acela de apărare și să fie o cetate greu de cucerit. 

             La construcția cetății s-a folosit piatra și cărămida. Accesul în cetate se face printr-o incintǎ înconjuratǎ de un zid de piatrǎ, astăzi în ruină, având la extremitatea de est un turn dreptunghiular (astăzi este numai parterul), iar pe celelalte trei laturi, sud, vest, vest – nord zidurile sunt flancate de pante abrupte cu o înălțime de aproximativ 150 m. 

             Cetatea are două curți. Zidurile curții exterioare sunt cam de 5 m înălțime și 1,5 m grosime. Curtea exterioară din partea estică a cetății era folosită pentru adăpostirea animalelor și are o intrare specială pentru introducerea alimentelor și armamentului. Animalele erau introduse pe sub turnul pătrat. Curtea interioară era pentru locuit și avea cămări cu alimente pentru vremuri de restriște. 

             Punctul slab al acestei cetăți era unui izvor de apă potabilă. În timpul unui asediu, atacatorii au surpins apărătorii cetății când luau apă de la acel izvor. blocând alimentarea cu apă cetatea a fost obligată să capituleze. După acest eveniment nefericit s-a luat decizia de a se construi o fântână interioară săpată în stâncă. 

            Legenda spune că fântâna a fost săpată de 2 prizonieri turci timp de 17 ani la o adâncime de 146 m, cu promisiunea de a fi eliberați la terminarea lucrării. 

            Cetatea este foarte aproape de Poiana Brașov, la câțiva km. Merită să fie vizitată. De sus, din cetatea, vezi aproape toată Țara Bârsei, toate localitățile din jurul cetății.

Flori, flori

              Am spus  acum câteva postări că am încercat să pictez ceva, exemplificând prin câteva imagini. Alăturat prezint încă o încercare.

                Cum iti place? Vrei sa incerci si tu?

             Ai fost in zonele montane? Cine nu a fost. Desigur toti in drumurile lor au trecut prin munti.

               De câte ori ajungi în zonele montane, aproape la fiecare locuință vezi foarte multe flori prin curțile aomenilor sau în ghivece.

               Ghivecele sunt agățate prin balcoane, puse pe pervazurile de la ferestre, agățate în diverse alte locuri. Se creeaza o adevarata gradina suspendata.

                Întotdeuna m-au atras astfel de imagini încântătoare. Nu poți să treci nepăsător pe lângă ele.

                 Am surprins câteva din aceste minunății în zona Făgărașului – Sâmbăta de Sus în cutrea unei pensiuni și, după ploaie, în curtea Mînăstirii Brâncoveanu, din aceeași zonă. Sper că-și palc și ție. 

Sambata de Sus - Mănăstirea Brâncoveanu

          Sâmbăta de Sus este o localitate din județul Brașov, în Țara Făgărașului (depresiunea Făgăraș), la poalele munților Făgăraș. Aici se află renumita Mănăstire Brâncoveanu.

          Existența mănăstirii este menționată prima dată în 1654, odată cu preluarea moșiei și satului  Sâmbăta de Sus de către Preda Brâncoveanu, atunci când s-a construit o bisericuță din lemn pe valea râului Sâmbăta.

            Domnul Țării Românești (1688-1714), Constantin Brâncoveanu a zidit pe locul acesteia, în 1696, o mănăstire din piatră și cărămidă. 

        Pentru apărarea ortodoxiei de catolicism, domnitorul a transformat și reorganizat mănăstirea dintr-o mănăstire cu călugări sihaștri într-o mănăstire mai mare cu o viață de obște, unde munceau, se rugau împreună.

          Tot aici, domnitorul a înființat o școală de grămătici, un atelier de pictură și o mică tipografie.

          Restaurarea bisericii a fost începută de Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal, Nicolae Bălan. Al doilea ctitor al mănăstirii este Regele Mihai. Sfințirea biserii restaurate a fost făcută în 1946.

     În muzeul mănăstirii vei vedea o bogată colecție de picturi vechi pe sticlă, icoane pe lemn, diverse veșminte preoțești, o bogată colecție de carte veche, manuscrise, obiecte de cult.

   Biblioteca mănăstirii are circa 35.000 volume de carte.

   În afara mănăstirii se află Academia Sâmbăta.

       Biserica Ortodoxă Română, după căderea comunismului, canonizează pe voievodul Constantin Brâncoveanu (1992), iar în 1993 se sfințește noua biserică., astfel, mănăstirea are două biserici cu Hramul sfinților Martiri Brâncoveni. Mormântul lui Constantin Brâncoveanu este situat în fața bisericii noi, sub coloane.
Dacă vrei să citești articole interesante și să câștigi și bani, apasă aici.

Zona Oașa

După ce cobori Transalpina, trecând de Obârșia Lotrului, în drum spre Sebeș sau Sibiu ajungi în Defileul Oașei,  lacul de acumulare Oașa,  situat pe râul Sebeș, la granița dintre județele Alba și Sibiu.

Dacă nu ai auzit de Oașa, asociază-ți în minte un loc cu multă apă, brazi și aer ozonat de munte, un loc cu multă verdeață, râuri repezi, mulți păstrăvi, liniște. Un mic paradis pentru iubitorii de drumeție și peisaje încântătoare. Cam așa este pe acolo.

Aproape de lac, retrasă spre munte ai să întâlnești mănăstirea Oașa

Cabana Oașa situată pe valea Sebeșului, este chiar pe malul lacului de acumulare. Cobori câțiva metri și ajungi pe malul lacului. Apa este foarte limpede și poți urmări mișcările peștilor. Poți să pescuiești, dacă ai permis. Nu se percep taxe. Dacă ai noroc poți vedea ciutele cum vin la adăpare. Dacă ajungi într-o poieniță ai să găsești aromatele frăguțe de munte.

 

Principalele caracteristici: suprafața de 441 ha, volum de apă de 136 mil. m³, înălțimea de 91 m, lățimea maximă la bază 250 m, altitudine 1250 m, lungimea lacului de cca 5 km.

Bujorul sălbatic

         Bujorul sălbatic, în țara noastră, îl găsești prin câmpiile și pădurile din zona Munteniei și a Dobrogei. Se mai întâlnește și în sud-estul Europei și în Asia.

         Zonele în care poți găsi bujorul sălbatic, declarate rezervații naturale sunt: Măcin-Greci, Topolog (în Dobrogea), pădurea Comana, pădurea Plenița (Oltenia).

          Specia este protejată prin lege, încă dinaintea celui de-al doilea război mondial.

          Bujorul românesc aparține familei Paeoniaceae – paeonia peregrina (bujor de pădure).

          Bujorul este o plantă perenă, cu o tulpină înaltă, cu frunze compuse sectate sau zimțate, late și strălucitoare. Floarea este mare cu 5-6 sepale și 7-11 petale de culoare roșu aprins.            

       Perioada de înflorire este luna mai sau iunie. Anul acesta a înflorit în mai. Întreaga plantă, cu excepția petalelor este toxică.

           De bujor sunt legate mai multe legende.

           Bujorul își trage numele de la doctorul Paeon, conform mitologiei grecești. Acesta a fost amestecat în problemele zeilor, vindecând, cu extract de plante și lapte pe Ares, rănit în lupta cu Diomede în războiul troian, pe Hades, rănit de o săgeată a lui Heracle. Intervenția lui a deranjat câțiva zei, iar Zeus, ca să-l salveze de mânia acestora l-a transformat în bujor.

      Să vedem câteva imagini cu acestă floare sălbatică, ocrotită de lege, dar nu și de concetățenii noștri. Am fost la bujori în zona pădurii de lângă Topolog (jud. Tulcea), în arealul de lîngă antena TV. A fost o mare încântare să văd că mai există bujori în mediul lor natural. Păcat că foarte mulți erau rupți sau smulși cu totul din pământ. 

              Admirați mai multe imagini în slideshow-ul de mai jos.

Hello!

         Nu am fost de foarte multă vreme pe aici. Am avut alte preocupări. Îmi cer scuze pentru absența îndelungată.

         Am descoperit că pot surprinde diferite aspecte din natură și fără aparat foto. Din curiozitate am cumpărat o revistă ”curs de pictură” și am încercat să fac și eu câte ceva, să-mi dau seama dacă reușesc.

           Dacă urmezi sfaturile din revistă, sunt sigur că și tu vei reuși. Totul este să ai „puțintică răbdare„ bibicule și vei fi bucuros de ceea ce vei realiza.

             Poți încerca să realizezi diverse imagini în creioane colorate, tempera, acrilice sau ulei, sau pur și simplu grafică alb-negru.

          Astfel am realizat câteva mici tablouri în ulei, pe pânză cât și pe carton gata pregătit pentru pictură, cumpărate de la un magazin de profil.  

Ce părere ai?

Vine primavara?

Se pare că vine primăvara.Pe lacul tăbăcărie din Constanța, pe un mic ochi de apă s-au adunat un grup de păsări: lișite, rațe, pecăruși și câteva de lebede albe.

După cum vezi, câteva lebede s-au apucat de curățenia de primăvară, altele discută între ele, altele se plimbă prin fața noastră.

Admiră-le și tu.

Ger la Marea Neagră

Cine vine iarna la mare?
Cred că nimeni. Este foarte frig atunci când se pornește crivățul și ridică valuri cât casa. Chiar și marea îngheață. Deocamdată îți arăt cum au înghetat stropii de apă de mare pe balustrăzile de la Cazinoul din Constanța.Nici Mamaia nu a scăpat de îngheț.Mai multe imagini în slideshow-ul de mai jos. Comentarii?